fbpx

Transport gratuit pentru comenzi mai mari de 100 RON.

Urmărește-ne pe

Transport gratuit pentru comenzi mai mari de 100 RON.

Blog

Gabriel Cimpoeșu are 10 ani, este din Roman, județul Neamț, învață în clasa a IV-a la Școala Generală Vasile Alecsandri, iar aceasta este povestea cu care participă la competiția Treasure Hunt! Comoara e în mintea ta.

Spre necunoscut

Dar până la insulele Cayman, era cale lungă.
De zile întregi, nu făceam altceva decât să navigăm în Marea Caraibilor.
Dar, să o reluăm din momentul în care eu și sora mea, Beck, am tăbărât pe Storm, pentru a afla de unde știa de ascunzătoarea cheii. Însă, cu tot șantajul nostru emoțional, cu toată tirada noastră de cuvinte care te fac să îți pui mâinile la urechi, de la sora noastră mai mare, n-am scos niciun cuvânt.
Ne-a aburit cu citate gen: jurământ suprem și gură pecetluită și n-a fost chip să aflăm adevărul. Singurul care ne putea ajuta, Tommy, a dat neputincios din umeri semn că era mai în ceață decât noi.
Dar a trebuit să lăsăm misterul cheii la o parte, pentru că aveam alte probleme de rezolvat.
Deși am cărat apă de pe vapor de ne dureau mâinile, The Lost continua să ia apă prin toate crăpăturile. Astfel, am început, încet încet să ne scufundăm.
Înainte de a fi prea târziu, am încuiat Camera cu toate bogățiile ei, am salvat ce se putea salva și noi patru am urcat pe o barcă micuță de salvare și ne uitam cu jale la ceea care a fost timp de mai mulți ani casa noastră.
După încă o zi de plutit pe marea acum pașnică, în bătaia soarelui năucitor, am observat la ceva distanță ceva verde asemănător cu o insulă. Cu ultimele noastre puteri, pentru că eram flămânzi și obosiți, am vâslit până am ajuns la o insulă ce părea pustie și ciudată.
După ce am legat barca cu o sfoară pe care sora mea, Storm, a avut grijă să o ia de pe vas, am coborât pe insulă unde am început diferite discuții despre planurile noastre:
– Care planuri, Bick? a întrebat Beck, în ceea ce părea a fi Tirada Geamănă numărul 427.
– Planurile noastre, Rebecca! am răspuns și eu pornit.
– Pe care le-am făcut înainte de a eșua pe această insulă, tâmpitule! Știi tu. Găsirea comoriilor, poate elucidarea misterului dispariției mamei și a tatălui…
Dar, tirada noastră s-a întrerupt brusc la țipătul disperat al lui Tommy. Acesta descoperise cămașa cu flori a tatei, acum făcută ferfeniță, prin dunele de nisip și crengi.
Am stat în tăcere o bună bucată de vreme. Cea care a rostit prima frază a fost Storm:
– Cred că tata nu a murit. A eșuat pe această insulă.
Vorbele ei ne-au dat speranță. Am hotărât să începem căutările cât încă mai e lumină.
Ușor de zis, greu de făcut. Insula era plină de pericole la tot pasul .Șerpi uriași , insecte de mărime uimitor de mare, și colac peste pupăză, o mulțime sălbatică de maimuțe, care ne urmăreau făcand zarvă mare.
După câteva ore de mers, am ajuns la o cascadă uimitoare , care se întindea de-a lungul unui deal abrupt.Bucuroși, am vrut să sărim în apă pentru a ne răcori. Câțiva crocodili gigantici apăruți pe neașteptate, ne-au făcut să batem în retragere.
Cu memoria ei fotografică, Beck a zărit într-un colț al cascadei, o trecere care ne-ar fi putut ajuta. Ajungând acolo, am trecut prin cascadă și am descoperit o scorbură făcută în munte.
Doar că, deasupra ei era trântit un bolovan imens. Noi, cei patru magnifici, ne-am sforțat din greu și am reușit să dăm pietroiul la o parte. De fapt, Tommy a făcut aproape toată treaba cu mușchii lui astronomici.
Am intrat într-o galerie micuță săpată de furia cascadei. Am înaintat cu greu, peretele micșorânduse tot mai mult în timp ce urcam. Pereții erau plini de desene ciudate și de pânze de păianjeni care, în unele locuri, era ruptă semn că cineva a intrat acolo cu puțin timp înaintea noastră.
Am ajuns la capătul acelei mici galerii. Într-un colț ascuns sub o iscusită învălmășeală de crengi și pietre, am descoperit un cufăr ciudat. După ce l-am inspectat cu grijă și puțină frică, Tommy și-a pus toate forțele și a deschis cu greu cufărul.
Ceea ce am descoperit acolo ne-a făcut să uităm pe moment toate grijile și preocupările noastre. Cufărul era plin cu pietre prețioase, aur și o minunată colecție de monede care păreau foarte vechi.
Dar ceea ce ne-a readus speranța, a fost o bucată veche de hârtie pe care am găsit-o la fundul cufărului ascunsă într-o bucată de pânză pe care n-am fi dat doi bani. Dar, isteața Storm, a deschis-o cu grijă și a sărit în sus de bucurie.
– Trăiește! Trăiește!
– Cine trăiește? a întrebat Beck mirată.
– Tata! Aceasta este harta Orașului secret Paititi. Probabil tata a ascuns-o aici știind că The Lost se va scufunda și noi vom ajunge pe această insulă. Este fără îndoială unul din indiciile sale.
– Eu v-am spus de la început că tata trăiește. Mai ales ție, Beck! M-a crezut cineva? Nap!
– Pentru că era imposibil de crezut că cineva ar putea supravețui unei asemenea mări dezlănțuite.
– Acum ce facem? întreabă Tommy. Vom merge să căutăm comoara orașului Paititi?
– Acum avem șansa să-l ajutăm pe tata în căutările lui. Poate e rănit și are-ntradevăr nevoie de noi.
– S-o facem! am zis toți în cor.
Am pornit din nou la drum unde nu eram siguri. Cum aveam să ajungem, nici asta nu știam. Știam doar că tata e undeva acolo, poate e rănit, poate nu, dar cu siguranță are nevoie de noi. Noi aveam nevoie de el mai mult decât puteam admite.
Cu speranța în suflete și cu buzunarele doldora de bijuterii, având doar harta descoperită drept indiciu, am pornit într-o nouă călătorie noi cei patru ,,mușchetari” spre o destinație despre care nu știam prea multe. Aveam încredere în intuiția noastră, în istețimea lui Storm și-n puterea lui Tommy.
Dumnezeu să ne ajute!

Lasă un răspuns