Astăzi am fost profund impresionată de mica povestioară scrisă de o fetiţă de doar 10 ani.
O cheamă Maia şi citeşte pe nerăsuflate toate cărţile pe care le primeşte. Astăzi a dovedit că merită să fie desemnată Ambasador Corint Junior, pentru că ne-a arătat puterea cititului de plăcere.
Povestioara pe care vă invit să o savuraţi este o dovadă clară a legăturii directe dintre citit şi dezvoltarea imaginaţiei, a încrederii în sine, a capacităţii de exprimare şi a vocabularului.
Lectură plăcută!
Picătura de ploaie
Era toamnă. Afară era ploios. Tuna, fulgera și ploua cu găleata. Eu îmi terminasem temele, mă uitasem prea mult la televizor și nu aveam chef de joacă. Doar stăteam și mă uitam cum ploua.
Dintr-o dată, o picătură uriașă căzu pe pervazul geamului. Mă uitam la ea și îmi dădeam seama că are gură. Am deschis fereastra și am lăsat-o să intre. Aceasta, spre surprinderea mea, a spus:
– Mulțumesc că m-ai lăsat să intru! Suratele mele se văicăreau într-una.
– Aaa! am țipat eu și am sărit din pat. Vvvvvorbești! Poate e doar un vis. Să mă calmez.
– Nu, nu este un vis. Eu sunt o picătură de ploaie vorbitoare.
– Wow! Ce tare! Cum te cheamă?
– Eu sunt Picăturică. Pe tine cum te cheamă?
– Eu sunt Maia. Încântată!
– La fel! Și, Maia, ce făceai înainte să îmi deschizi fereastra?
– Of, nu prea multe. Mă plictiseam.
– Hei, vrei să te distrez eu puțin?
– Sigur, nimeni nu m-a mai distrat de mult.
– Bine, o să îți spun o poveste:
A fost odată ca niciodată, o fată tânără și frumoasă. Nu se știa de ce, dar aceasta adora ploaia. Când ploua, ieșea afară și se uda din cap până-n picioare.
Într-o zi foarte frumoasă de vară, fata se duse în pădure ca să culeagă mure pentru plăcintă. După ce merse și merse, găsi o căprioară care avea piciorul prins într-o capcană. Fata scoase piciorul rănit și îngriji căprioara. După trei zile și trei nopți, căprioara se vindecă. Aceasta îi spuse fetei:
– Dragă fată, pentru bunătatea ta îți dau puterea de a controla pământul. Sper să poți învinge Vrăjitoarea cea rea.
Fata nu înțelese la ce se referi căprioara, dar mulțumi pentru dar. Își continuă drumul și dădu de o păsărică cu aripa ruptă. Fata luă păsărica și îi îngriji aripa. După trei zile și trei nopți, păsărica se vindecă și îi spuse fetei:
– Frumoasă fată, pentru bunătatea ta îți dau puterea de a controla lumina. Sper să poți învinge Vrăjitoarea cea rea!
Fata, un pic nedumerită, mulțumi și își continuă drumul. Merse și iar merse și dădu peste o veveriță oarbă. Fata plânse de milă, iar lacrimile sale curseră în ochii veveriței iar veverița își recuperă privirea.
– Dragă fată, dragă fată, spuse aceasta, pentru bunătatea ta îți dau putere
a de a crește ce plante vrei, unde vrei. Sper să poți învinge Vrăjitoarea.
Fata spuse:
– De ce toată lumea spune să înving Vrăjitoarea?
– Ha, ha, ha! se auzi o voce. Tonții ăștia cred că poți rupe blestemul!
– Ce blestem? întrebă fata.
– Nu e treaba ta! îi aruncă Vrăjitoarea. Acum luptă! Să vedem dacă mă poți învinge!
– Ce să fac?
– Dragă fată, spuse veverița, luptă cu puterile pe care ți le-am dat!
Atunci fata ridică Vrăjitoarea cu ajutorul pământului, o legă foarte strâns cu ajutorul plantelor și o orbi cu ajutorul razelor soarelui. Apoi îi arse trupul, iar din Vrăjitoare rămase doar cenușă. Atunci, pe rând, toate animalele se transformară în oameni, iar dintr-o dată dintre copaci apăru o femeie frumoasă, de la Soare te puteai uita, dar la dânsa, ba! Aceasta îi spuse fetei:
– Draga mea fată! Acum mult timp, această pădure a fost plină de zâne, dar o vrăjitoare a pus un blestem peste pădure pentru că nu am făcut-o regină, dar ni s-a prezis că o tânără fată va veni aici după mure. Această fată ești tu. Fata care trebuia să vină după mure avea să ne salveze. Pentru că ne-ai salvat, te voi transforma în zâna ploii, adică Ploaia. Tu vei aduce ploaia peste natură atunci când va avea nevoie.
Și fata se transformă într-o zână frumoasă, cu părul de apă și cu o rochie superbă, albastră. Și așa a ajuns zâna ploii.
Eu mă uitam cu ochii enormi la picătură. Nu procesam, încă, terminarea poveștii. După un timp, am spus:
– În viața mea nu am auzit o poveste mai frumoasă!
Picătura se uită la mine și se transformă în zâna ploii din poveste și îmi dădu o sărutare pe frunte. Căzusem într-un somn adânc. Când m-am trezit, am avut impresia că am visat că o picătură de ploaie mi-a spus cea mai frumoasă poveste. Și, totuși, parcă nu a fost doar un vis…