Prâslea, care ședea de o parte, văzu piatra care căzuse cu zgomot, mulțumi lui Dumnezeu că i-a scăpat zilele și se gândea ce să facă ca să iasă afară. Pre când se gândea și se plângea, dânsul auzi un țipăt și o vaietare care îi umplu inima de jale; se uită împregiur și văzu un balaur care se încolacise pe un copac și se urca ca să mănânce niște pui de zgripsor. Scoase paloșul Prâslea, se repezi la balaur și numaidecât îl făcu în bucățele. Puii, cum văzură, îi mulțumiră și-i ziseăa:
– Vino încoa, omule viteaz, să te ascundem aici, că, de te va vedea mama noastră, te înghite de bucurie.
Traseră o pană de la unul din pui și-l ascunseră în ea.
Când veni zgripsoroaica și văzu gramada aia mare de bucățele de balaur, întreba pe pui, cine le-a făcut ast bine?
– Mama – ziseră ei – este un om de pe tărâmul celălalt și a apucat încoa, spre răsărit.
– Mă duc – le zise ea – să-i mulțumesc.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.