Astăzi este Ziua Mondială a Bunătății,
o ZI cu semnificație, de care ar trebui să ne amintim în fiecare ZI.
Suntem atât de prinși în rutina zilnică, în problemele și grijile vieții, că uneori uităm să mai fim buni, uităm de existența și de semnificația cuvântului BUNĂTATE.
Bunătate înseamnă blândețe, generozitate, empatie, compasiune și…
suntem liberi să fim buni în fiecare moment al vieții.
Bunătatea este esența vieții, care nu se epuizează niciodată.
Și, cum nimic nu e întâmplător, am primit la redacție povestea pe care o voi împărtăși cu voi, scrisă de Daria-Maria Sava, o fetiță de doar 7 ani și 9 luni, din Constanța.
Daria adoră să scrie, să aștearnă pe hârtie, deși e destul de mică, tot ce-i trece prin minte. Scrierile ei sunt cu morală și te pun pe gânduri, îți deschid orizonturi noi.
Nu ți se pare fascinant că un copil își imaginează o poveste cu șoricei, aparent banală, dar cu o morală fantastică? Daria îi îndrumă pe șoricei spre Biblioteca Fermecată, din Regatul Pisicesc, acolo unde ei descoperă lumea literelor și învață să citească. Dar, mai mult decât atât, la finalul poveștii ei, Daria ne vorbește despre codul ,,BUNĂTATE”.
Da, chiar și un copil de 7 ani și puțin te poate pune pe gânduri!
„Așa că, atunci când a fost deslușit codul BUNĂTATE, a fost ruptă vraja vrăjitoarei și pisicile au devenit bune, iar de atunci ele au fost mereu bune cu șoarecii și… poate că mai există încă pisici din Pisicenia care se înțeleg bine cu șoarecii din Brânzenia.”
Imaginația unui copil poate însemna o lecție de viață!
Haideți să lăsăm copiii să ne ofere lecții de viață! Încurajați-i să zboare și să viseze!
Iată ce înseamnă imaginația și cum modelează ea copilul pentru a deveni adultul responsabil de mai târziu.
La 7 ani și puțin, mulți copii de-abia învață să scrie și să citească. Felul în care Daria a așternut pe hârtie fiecare cuvânt, felul în care și-a imaginat personajele și le-a dat viață prin culoare, întregul tablou este impresionant! Daria nu este un simplu condeier, ea este un mic autor care crede nu doar în el însuși, ci și în ideile cărora le dă viață.
O poveste dulce, caldă, cu învățăminte – povestea micuței Ambasadoare Corint Junior, Daria.
FAMILIA ȘORICESCU PLEACĂ ÎN AVENTURĂ
A fost odată, dar nu demult, o familie de șoareci, pe nume familia Șoricescu. Aceasta era formată din patru membri: mama, pe nume Rozaly, tata, pe nume Verzuly, fratele mai mare, pe nume Soare și sora mai mică, pe nume Inimioară. Ei locuiau in Brânzenia. Casa lor era în formă de cașcaval, aveau șapte dormitoare, patru băi, doua sufragerii, trei bucătării și două camere pentru copii. Ei locuiau cu bunica Șoricica, cu bunicul Șoricel si trăiau foarte fericiți împreună.
Într-o zi, tatăl-șoarece a spus așa:
– Dragă familie, haideți să plecăm într-o aventură!
– Dar în ce aventură, tati? spuse cu glas subțire Inimioară.
– Într-o aventură magică! spuse tatăl bucuros. În Biblioteca Fermecată, din Regatul Pisicesc.
– Și nu este periculos? întrebă bunica Șoricica. Noi suntem bătrâni, ne-am putea pierde sau ne-ar putea mânca pisicile acolo.
– Dar, bunicuță Șoricica, trebuie să învățăm să citim, trebuie să ne asumăm niște riscuri.
– Dar, Soare, trebuie să înțelegi! Pisicile sunt foarte periculoase pentru noi, șoarecii! spuse bunicul Șoricel. Ele ne pot mânca dintr-o înghițitură. Nici nu ai timp să strigi după ajutor, că te-au și înghițit.
– Dar, bunicule Șoricel… spuse Soare.
– Nu, am spus! zise hotărât bunicul Șoricel.
– Gata, nu mai suport! Să votăm!
– Patru la doi, am câștigat! Deci plecăm!
– Bine! fură nevoiți să spună bunicii.
Așa că, au pornit în aventură spre bibliotecă.
Au mers ce-au mers, până au dat de o bucată de brânză pe care scria: ,, Bun venit în Șobolania, Regatul Șobolanilor!” Și chiar după bucata de brânză era un mic șobolan, pe nume Jeryan.
– Bună, mă numesc Jeryan! spuse el politicos. Sunt o rudă îndepărtată de-ale voastre.
– Serios?
– Da! Unde mergeți?
– Mergem la bibliotecă.
– Ce bibliotecă?
– Biblioteca Fermecată din Pisicenia, regatul pisicilor.
– Bine, dar dacă mergeți acolo, vă rog să eliberați toate rozătoarele.
– Bine!
– Mulțumesc!
– Cu mare plăcere!
Și porniră spre Pisicenia. După mult timp de mers, au ajuns în Pisicenia. Pe un ghem de ață scria: ,, Bine ați venit în Pisicenia! Interzis rozătoarelor!” Așa că și-au luat inima în dinți și au mers spre bibliotecă. În drum spre bibliotecă au fost prinși de pisica-gardian. El i-a dus în închisoarea rozătoarelor, doar că a fost foarte ușor să scape, deoarece ușa rămăsese deschisă. Odată văzuți afară, au luat-o la goană spre bibliotecă. Ajunși în bibliotecă, au început să caute cărți din care puteau învăța să citească. Atunci ei au întâlnit litera A. Ea i-a învățat toate cuvintele care încep cu litera A: albină, avion, amar, astronaut, ananas și multe altele. După aceea, ei s-au întalnit cu litera B și ea, de asemenea, i-a învățat toate cuvintele care încep cu litera Bși, pe parcurs, s-au întâlnit cu toate literele alfabetului: c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, ș, t, ț, u, v, w, x, y, z. Așa au învățat să citească.
După puțin timp au observat că bunicii lipsesc.
– Unde sunt bunica Șoricica și bunicul Șoricel?
– Nu știu, haideți să îi căutăm!
– Daaaaaaaa!
– Bine, eu merg la nord, tatăl vostru la sud, Soare la vest și Inimioară la est. Să pornim!
Așa că au început să îi caute pe bunici. Mama l-a găsit pe bunicul Șoricel în partea nordică a bibliotecii, pe un raft cu enciclopedii, iar pe bunica Șoricica au găsit-o în partea sudică a bibliotecii, sub raftul carților care conțineau coduri pentru eliberarea rozătoarelor.
– Priviți! Cartea codurilor! spuse Soare.
– Bravo, Soare, ai găsit-o! Acum putem să ne eliberăm semenii!
– Ce mai așteptăm? Să pornim!
– Stați! spuse mama-șoarece. Ultima pagină este ruptă!
– Da? întrebară ceilalți.
-Da! Fără ultima pagina nu putem elibera rozătoarele.
– Ce ne facem? întrebă Inimioară.
– Trebuie să găsim ultima pagină! spuse Soare hotărât.
– Da! strigară cu toții în cor.
Așa că au plecat în căutarea ultimei pagini. Au mers spre est până cand au dat de un regat, pe nume Câinelia, regatul câinilor. Au pornit spre castelul regelui câine, pe nume Lupulus. Ajunși acolo, ei l-au întrebat pe rege:
– Dragă rege Lupulus, ați văzut o foaie zburând pe aici?
– Da, am văzut o foaie cu niște litere scrise alandala zburând pe aici.
– Pe unde a luat-o?
– Păi… a luat-o la nord, după la sud și după a luat-o la vest și acolo a zburat...
– Vă rugăm, rege Lupulus, spuneți-ne ce regat este la vest?
– La vest este Broscolenia, regatul broaștelor.
– Mulțumim! spuseră ei și plecară spre Broscolenia.
Au mers spre vest până când au dat de Broscolenia. Acolo au mers spre castelul regelui broască. Ei l-au întrebat așa:
– Rege broască, ați văzut o foaie zburând pe aici?
– Oac! Da, am văzut o foaie cu câteva litere scrise pe ea! spuse el.
– Pe unde a luat-o?
– Oac! A luat-o la nord, vest, la sud și încolo a zburat, spuse el.
– Vă rugăm, rege broască, spuneți-ne ce regat este la sud!
– La sud este Insectenia, regatul insectelor.
– Vă mulțumim! spuseră ei și plecară spre Insectenia.
Ajunși acolo, au mers ce-au mers până când au dat de regina fluture și au întrebat-o:
– Regină fluture, ați văzut vreo foaie zburând pe aici?
– Da! Și a aterizat pe aripile mele.
– Vă rugăm, dați-ne-o!
– Vă voi da foaia cu o condiție!
– Ce condiție?
– Trebuie să-i învățați și pe supușii mei să citească.
– Bineînțeles! spuseră ei și se apucară de treabă.
Regina, văzând una ca asta, le-a dat ultima pagină din carte.
– Poftiți foaia! spuse ea.
– Mulțumim! La revedere!
Și porniră spre Pisicenia. Ajunși în Pisicenia, au fugit spre închisorile în care erau ținute rozătoarele și au deslușit codul care era ,,BUNĂTATE”. Codul a ajutat pisicile din Pisicenia, deoarece, demult, o vrăjitoare foarte rea le-a făcut pe pisici să fie rele și a rupt ultima pagină pentru ca nimeni să nu-i distrugă vraja.
Așa că, atunci când a fost deslușit codul ,, BUNĂTATE”, a fost ruptă vraja vrăjitoarei și pisicile au devenit bune, iar de atunci ele au fost mereu bune cu șoarecii și… poate că mai există încă pisici din Pisicenia care se înteleg bine cu șoarecii din Brânzenia.
– Sfârșit –
Las aici manuscrisul autorului:
Dacă ai un copil creativ, trimite-ne povestea lui la adresa de e-mail redactie@corintjunior.ro.
Și el poate deveni ????????? ?????? ?????? și ????? ?? ?????? ????????!
AMBASADORUL CORINT JUNIOR este acel punct de reper, acea sursă de inspirație care face periodic recomandări copiilor, care le stârnește curiozitatea constant prin provocări și discuții interactive.
Citește pe blog și povestea Maiei, o fetiță de 10 ani, care ne-a impresionat cu… Picătura de ploaie.