Vorbim astăzi despre un mic mesager care le dăruiește copiilor o lecție de viață, o lecție ce se învață pas cu pas și, mai ales, ce trebuie înțeleasă. De fapt, este o lecție nu doar pentru copii, ci și pentru noi, oamenii mari, cei care uităm de multe ori că și copacii au viață, că și ei simt durerea. Cum ar fi să ne doară și pe noi atunci când irosim o coală de hârtie? Poate doar așa am conștientiza că A PROTEJA NATURA nu e doar o lozincă, ci un mod de viață!
Micul mesager este Maria, o fetiță de doar 9 ani, elevă în clasa a III-a la Colegiul Național Mihai Eminescu din București. Pasiunea cea mare a Mariei este baletul, pe care îl practică de la 3 ani, în prezent fiind elevă a Academiei de Balet La Sylphide din București. Pe lângă balet, Mariei îi place să deseneze, să manufactureze jucării și haine pentru păpuși, să scrie povești și să fie coregraf și regizor în spectacolele organizate la școală, alături de colegii ei. „Maria este copilul care oferă multă iubire și afecțiune celor din jur”, ne spune mama.
Atentă cu tot ce o înconjoară, Maria folosește adesea expresia ,,să nu irosim!’’. Din acest gând s-a născut și povestea scrisă de ea despre reciclarea hârtiei, POVESTEA COPACULUI TILS, pe care v-o împărtășim și vouă.
A fost odată ca niciodată, într-o pădure deasă, un copac pe nume Tils. El era cunoscut de toți copacii și de toate animalele pădurii, pentru că era bun.
Într-o zi, Tils a văzut un tăietor de lemne, era pentru prima oară. Tăietorul de lemne s-a apropiat de el. Pentru că Tils era falnic și frumos, tăietorul s-a pregătit să-l taie.
Tils era foarte trist, ştia că asta înseamnă despărţirea de prietenii lui din pădure. Lângă el stătea cel mai bun prieten al lui, un copac mic, dar deștept și blând.
– Îmi pare rău, prietene! îi spuse acesta.
– Și mie, drag prieten, despărțirea e grea ! îi spuse Tils.
– La revedere, Tils!
– La revedere, Tils!
Tăietorul a început să îl taie, iar pe Tils îl durea. În scurt timp era în mașina de lemne. Acolo s-a întâlnit cu alți 2 copaci. Unul era cam de mărimea lui, iar celălalt era de două ori mai mare decât Tils.
– Bună, Tils!
– Buna ziua! De unde îmi știi numele?
– Păi, eu te ştiu de când erai mic cât o floare. Te-am văzut când te-au plantat.
– Câţi ani ai?
– Eu am 100 de ani, atât de mulți ani mi-au trebuit să ajung atât de mare.
În timp ce vorbeau, mașina a ajuns la fabrica de prelucrat lemn.
Acolo și-au luat la revedere.
După câteva zile, din Tils s-au făcut multe coli de hârtie. O altă mașină a venit și l-a dus într-o librărie. O doamnă drăguţă a luat cu grijă fiecare pachet de coli și le-a pus pe raft.
În librărie intrau zilnic mulți copii, pentru că în apropiere erau o școală și o grădiniță.
Într-o zi, un băiat cu mama lui au intrat în librărie. Mama a zis:
– Bună ziua, îmi dați vă rog și mie acel pachet cu foi de pe raft?
– Desigur, poftiți!
– Mulțumesc!
Și astfel, o parte din Tils a ajuns în casa băiatului. El avea multe jucării și cărți în camera lui.
Băiatul, când a ajuns acasă, a început să deseneze pe câte o foaie, dar de fiecare dată când greșea ceva, în loc să șteargă, mototolea foaia și o arunca la coș. Tils era trist.
A trecut o lună și din Tils a rămas doar o foaie. Băiatul a venit supărat în cameră, de la scoală, a luat foaia și a început să deseneze, dar ceva nu i-a plăcut și a luat foaia în mâini.
Atunci Tils l-a strigat pe băiat, deși știa că nu-l aude.
– Nu mă rupe, nu mă rupe!
Băiatului nu îi era milă și… a rupt foaia în două. Când a rupt-o, simțea că parcă nu are aer. Tils s-a întristat cumplit.
Imediat s-a dus la bucatărie și a întrebat-o pe mama lui:
– Mamă, din ce sunt făcute foile?
– Din copaci, dragul meu, i-a răspuns mama. Tot ei sunt cei care ne dau oxigen să putem respira. Trebuie să avem mare grijă de copaci pentru că ei cresc foarte greu, câte puțin în fiecare an.
Băiatul a realizat câte foi irosise. S-a dus în camera lui și a lipit ultima foaie. Acum Tils era tare bucuros!
Apoi a desenat pe ea un copac frumos cu rădăcini viguroase și coroană falnică, iar deasupra a scris: ,,Fără copaci nu există viață”.
Mereu când intra în camera lui îi zâmbea copacului din desen, iar într-o zi i-a făcut și o promisiune – că va planta mulți copaci și va recicla toate hârtiile. A vorbit și cu colegii și prietenii lui despre importanța reciclării hârtiei.
Tils era foarte fericit când a văzut faptele băiatului și și-a spus în gând:
Dacă tot mai mulţi oameni ar avea grijă de copaci și nu ar irosi hârtia, aerul pe care îl respiră, mai ales copiii, ar fi mult mai curat.
♦ ♦ ♦
Dragi copii, eu iubesc mult natura și, vă rog, dacă pe o foaie nu vă iese ceva, nu o aruncați, încercați să o reciclați! Copacii au viață și ne ajută să trăim sănătos. Când aruncați o hârtie la coș, gândiţi-vă la Tils! Faceţi tot ce puteţi să salvați natura!
Maria își merită pe deplin titlul de AMBASADOR CORINT JUNIOR, pentru că este o reală sursă de inpirație, un copil de la care avem de învățat fiecare dintre noi. Felicitări, Maria!
Lăsați copiii să ne ofere lecții de viață! Încurajați-i să zboare și să viseze!
♦ Dacă ai un copil creativ, trimite-ne povestea lui la adresa de e-mail redactie@corintjunior.ro.
Și el poate deveni Ambsador Corint Junior!