Călătoria în România a lui Siobhán Parkinson (pronunțat Șivon Parkinson) a început joi, 5 martie 2020, la Constanța, în compania studenților Universității Ovidius. De ce studenți și nu copii, vă întrebați? Deoarece unul dintre motivele succesului din ziua de azi al cărților junior în Irlanda este studierea acestui gen de literatură la nivel academic. Pe bună dreptate, să scrii pentru copii nu este nicidecum ceva minor, necesită o cunoaștere ce poate fi discutată de pe băncile facultății.
Să ne întoarcem însă la autoarea noastră venită în România pentru trei zile. Despre ce le-a vorbit studenților? Despre ce scrie. Și, de fapt, ce scrie? Miracole. O spune chiar ea în relatarea despre geneza cărții care a făcut-o celebră: Miracolele Mirandei. A scrie miracole (writing miracles) este expresia care a ieșit din gura unei fetițe întâlnite la Paris. Puteți asculta toată întâmplarea într-un interviu realizat de Eugen Lucan, la Radio România Cultural.
Ce a rezultat din ciocnirea între spusele fetiței de la Paris și talentul irlandezei este o carte vioaie, sclipitoare și foarte amuzantă. Descrierea este a jurnalistului constănțean Bogdan Papacostea în emisiunea Semn de carte.
După un schimb de emailuri în care am fost încântată de promptitudinea răspunsurilor, întâlnirea mea cu Siobhán Parkinson la Constanța și apoi compania ei de-a lungul celor trei zile mi s-a întipărit în memorie pentru mult timp de acum încolo. Așa cum se întâmplă când interacționezi cu o personalitatea puternică, un creator al unui univers aparte și, în același timp, un om ancorat puternic în realitatea de unde-și extrage energic seva. Mereu a trebuit să mă adaptez pentru că altfel trăiesc azi copiii, față de copilăria sau tinerețea mea. Dar eu scriu despre emoții și mă adresez imaginației. Iar acestea nu se schimbă, declară Siobhán într-un interviu realizat de Mihaela Helmis la Radio România Actualități.
Ceea ce mi-a atras atenția la Siobhán Parkinson a fost formația ei de filolog manifestată în grija neobosită asupra cuvintelor românești pe care, după puțin timp, ajunsese să le înțeleagă și chiar să mă consulte pentru a confirma dacă le-a priceput sau nu. Interesul ei nu numai pentru limba ci și față de cultura țării care o găzduia temporar a făcut-o să-mi spună că se gândește serios să învețe româna. Ca în cazul Mirandei, miracolul cuvintelor accesibile, pentru Siobhán, aproape exclusiv prin sunete, ajunge să compenseze o lipsă: vederea din ce în ce mai slăbită. Cuvintele sunt poarta vastă de pătrundere activă a realității înconjurătoare. Iar ele clădesc insula Mărinimie unde se află orașul Splendidisim și Apa Cristalină a Minunatei Fântâni a Dorințelor …
După interacțiunea cu studenții și înainte de o plimbare însorită pe Faleza Cazino-ului, scriitoarea s-a întâlnit, în sfârșit, și cu cei mici, în spațioasa sală de sport a Colegiului Național Pedagogic Constantin Brătescu. Înainte de a vorbi despre cărțile scrise de ea, Siobhán a avut inspirația de a-și familiariza auditoriul format din copii de 9 până la 16 ani, cu o scurtă prezentare a Irlandei. La sfârșit, dintre multele întrebări din public, ne-am oprit la cea a unei fetițe de vreo 9 ani (tot o fetiță!) care a vrut să știe dacă în copilărie autoarea era ca Miranda. Iar răspunsul a fost: Da, Siobhán se regăsește în personajul Mirandei: plină de personalitate, directă, amuzantă, cu o viziune proaspătă și neîngrădită asupra lumii. Experiența de la Colegiul din Constanța a fost conștiincios documentată de Simona Husaru pe pagina ei.
După prima zi în România și după Constanța, a venit rândul capitalei, unde autoarea Miracolelor Mirandei a poposit două zile pline. Vineri, 5 martie, dialogul început cu cititorii-copii a continuat în București la Liceul Anastasia Popescu și la International British School of Bucharest și s-a terminat, ca de altfel, peste tot, cu autografe. Printre multe întrebări de la cei mici și zeci de cărți semnate în ritm alert, scriitoarea noastră s-a întâlnit din nou cu cei mari, mai precis cu presa. Și aici au uimit-o întrebările foarte bune pe care le-a primit. Iar pe mine, răspunsurile ei. Spre deosebire de adulți, copiii își înțeleg propria inimă mult mai bine, crede Siobhán.
Experiența în mediul didactic: universitate, colegiu sau liceu s-a terminat în cerc, mai precis, așa cum a început, printre studenți, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, departamentul de engleză. Ocazie cu care scriitoarea și-a întâlnit și traducătoarea în limba română, pe Maria Rizoiu, fostă studentă a respectivei Facultăți și autoare a unei traduceri excelente a cărții în chestiune.
Pentru că tot vorbeam de autografe și pentru că niciun scriitor nu scapă de ele, sâmbăta, 7 martie, ultima zi în București a autoarei irlandeze, a fost dedicată doar acestei activități: o oră și ceva de autografe la Librăria Diverta Lipscani. Dialogul aici s-a purtat din nou pe două paliere: cu cei mici, unii mai timizi, alții vorbăreți și curioși, și apoi, din nou, cu presa. Întrebată de Răzvan Țupa de la Mediafax despre copiii din diversele țări vizitate, Siobhán Parkinson consideră că sunt la fel peste tot, ceea ce îi diferențează este doar limba. Iar de la 9-10 ani, vârsta pentru care scrie ea cu precădere, copiii înțeleg ceea ce citesc la fel de bine ca adulții, doar că cei mici au o imaginație mult mai puternică.
Miracolele Mirandei, o carte despre imaginație, putere, cea a firii dar și cea a scrierii și a cuvântului; o scriitoare curioasă, vioaie, dornică de a învăța limba română și vizibil deschisă către alte culturi și alte lumi; o experiență formatoare nu numai pentru mine ci și pentru cei care au cunoscut-o zilele acelea de martie. Despre toate acestea și poate despre ceea ce doar mărinimoasele cuvinte ale unei cărți pot imagina, a fost vorba în doar trei zile, cu scriitoarea irlandeză Siobhán Parkinson.
